Pe la sfarsitul anilor '90 incepuse America sa populeze lumea nu numai cu filmele lui Schwartzennegger si politica furatoare de oloi greu (aka petrol) a lu' Bush senior, ci si cu tot soiul de povesti de imbogatiri rapide pe traheea. er, traseul asta nou al economiei mondiale care in vreme foarte scurta, mult mai scurta decat s-ar fi gandit baronii petrolului de prin secolul XIX, a produs niste imbogatiti mai ceva ca Rockefeller si Andrew Carnegie: Internetul.

Ba auzeam de un Jeff Bezos, un amarat care traia in caminele studentesti - ce-i drept de la Harvard - si visa sa-si faca anticariat. Cica fiindca-i placeau cartile. Si visa omul cat visa pana cand isi puse cosmelia pe faimosul Internet si "za rest", vorba cronicarilor, "iz history". Iaca asa veni pe lume Amazon.com. Crestere si imbogatire rapida? Ba si-nca cum! Pe urma mai era ala, Omidyar sau nu stiu cum, care vandu el dupa capul lui, tot pe (ulterior) faimosul Internet o amarata de imprimanta stricata pe care - iaca na! - i-o cumpara cineva mintenas pentru nu mai stiu cat, vreo $15. Si zicea poporul, omul fara "viziune", ca ce mare branza ca i-a cumparat careva amarata de imprimanta stricata pe Internet? Ca vand si io una mai buna, care mai si merge! Pai era mare branza si se facu intre timp ditamai cascavalul cu ebay.com. Miliarde nu gluma.

Apoi mai erau si astia mai micuti de rangul doi, trei sau poate chiar o suta. Niste pustani intr-un garaj sau intr-un laborator de facultate pe undeva care veneau cu idei traznite si le puneau pe. Internet fireste. Culmea e ca multi s-au imbogatit! Ba cu ace de gamalie, ba cu mancare pentru caini, ba cu bijuterii, cadouri sau mai stiu eu ce, cert e ca unii au devenit aproape peste noapte (si sa nu ne gandim ca asta-i o metafora care vrea sa spuna vreo doi sau trei ani, ci e chiar vorba de cateva luni scurtute) milionari in dolari. Intr-atat de tare se intiparise in psihicul omenesc noul curs al lucrurilor ca sus-numitii milionari mai micuti de rangul doi faceau depresii, daca nu stiati, dupa "crashul" de pe la inceputul mileniului, atat de tare simteau ca li se cuvine noul statut social si financiar pentru care nici macar nu depusesera prea multa sudoare. Generase treaba asta chiar si o noua meserie: psihiatrii specializati pe lucrul cu milionarii deprimati, care nu puteau sa "cope" cu faptul ca acum nu mai au 10 milioane in banca, ci numai vreo 5.

Intre timp lucrurile s-au mai stabilizat. Jeff Bezos e tot miliardar, la fel si cu Pierre Omidyar. Puhoiul de mici milionari exista bine sanatos dar, ce-i drept, noii imbogatiti nu ramasera acolo unde ar fi vrut ei. Dar, la urma urmei, nici macar Bill Gates nu iese in fiecare an cel mai bogat om al lumii. Il mai iau la concurenta fondatorul magazinelor de mobila Ikea si vreun seic bogat in oloi greu. Da' noi ramaseram cu lectia. Si visele. Ca Internetul a fost goana dupa aur a sfarsitului de secol XX si ca, dupa ce toate furtunile au trecut si apele s-au asezat, se pot face totusi bani buni pe Internet.

Problema e ca pe la noi prin Europa asta de est si mai precis in Romania plata cu card VISA e o adevarata durere intr-un loc pe care nu-l putem numi. Ca sa-ti faci un magazin virtual, e, asta ai mai gasi. Dar cine te sfatuieste ce si cum? In sensul ca ai gasi oameni care sa-ti construiasca o baza de date si care sa-ti faca design-ul la prima pagina, ba chiar si la a doua, dar mai departe cine te sfatuieste ca, de pilda, o adresa de contact de la un serviciu de email anonim (Yahoo, Hotmail etc.) nu inspira increderea consumatorului sau ca studiile de piata au determinat ca pozele aferente produselor cresc vanzarile cu peste 20%? Si cum sa-l educi pe consumator ca poate cumpara pe Internet in siguranta? La noi - si in alte parti - cel mai mare impediment al consumatorilor in a efectua tranzactii pe internet este teama de furtul informatiilor personale. Pe buna dreptate. ce sa te faci, ca om de afaceri onest si harnic, cu micii meseriasi care comploteaza cum sa sparga mai bine codurile de securitate si sa fure conturile de banca ale oamenilor?

Apoi mai sunt probleme de logistica. Posta romana e inceata (ca sa fim indulgenti) si relativ scumpa (ca sa fim disperati). Alte companii de transport exista ele. Problema e ca, fir-ar ele sa fie, sunt mult prea scumpe pentru buzunarele noastre. Mai sunt firme de curierat, dar nu transporta in provincie! Probleme, deci, puhoi.

Si totusi. se fac bani si la noi pe Internet. Exista chiar si averi de milioane facute prin astfel de mijloace subversive economiei clasice. Uite nenea ala, cum ii zice, ala care facea programe anti-virus, care-si vandu firma de soft lu' nenea Gates si facu cateva milioane bune de parai. El e exemplul cel mai tare probabil, dar mai sunt si altii care vand si servicii si produse si se facura daca nu cu milioane cel putin cu cateva sute de mii bune, ceea ce nu-i de aruncat. Prin urmare se poate.

Dar nu cu "tunuri". Cresterea afacerii urmeaza regulile oricarei afaceri, fie ca e pe Internet fie ca e in lumea reala. Daca vinzi cu mai mult decat iei, n-o sa-ti mearga bine. Daca nu stii sa inspiri incredere consumatorului in propria-ti afacere, nici atuncea n-o sa-ti fie bine. Daca nu spui omului cat il costa toata tevatura si se trezeste ca-l lovesti cu costuri ascunse (de genul "Oprim 1% din tranzactie sa ne platim noi banca ce ne proceseaza cartea de credit" sau "Nu stim exact cat costa transportul" si transportul costa mai mult ca produsul), nici atuncea n-o sa-ti mearga bine.

La noi piata este inca atat de tanara ca specialistii care sa consilieze oamenii de afaceri in sus-numitele strategii sunt putini, si nu prea sunt nici consumatori educati care sa stie sa cumpere pe Internet. Astea-s vestile proaste. Vestile bune sunt ca desi specialisti sunt putini, ei totusi exista si ca suntem atat de la inceput ca loc de crestere e mare. Si-nca ce mai loc. ditamai maidanul! Si-unde mai pui ca deocamdata "terenurile" sunt destul de ieftine ca tot ce trebuie sa faci e sa dai o raita pe la vreun serviciu de inregistrat domenii si sa platesti vreo cateva zeci de euro pentru a-ti asigura imobilul virtual. Acesta e inca unul din avantajele pionieratului: ai loc sa te misti si libertate de alegere si nici nu-ti trebuie neaparat o gramada de bani. Ca doar nu foreaza nimeni dupa petrol pe Internet...

Si vorba ceea, zisa inca de pe vremurile de mult apuse, de presedintele nostru fost-liber de-nceput de dupa Revolutie, ala care a fost ales de vreo trei ori in ciuda restrictiilor constitutionale: ne mananca "know-how"-ul. Da' nu ne mai mananca. Oamenii sunt pusi pe treaba. Exista consultanti, exista universitati care ofera cursuri in comert electronic, exista seminare si forumuri de marketing online si exista specialisti care lucreaza de cativa ani in domeniu, cel putin cinci. Una peste alta, piata arata promitator. Un "tun" n-om da, ca nici nu-i bine (nu in sens de "teapa" mai bine zis). Da' poate in zece ani tot ne mutam la Snagov. Sau poate Vama Veche. sau oriunde ne va mana dispozitia, sotul/sotia sau alte ciudate interese.