Pentru cei care nu stiu, prin 1900 au existat doi Carnegie celebri. Andrew Carnegie a fost businessman-ul care a fondat ceea ce astazi se numeste United States Steel Corporation, printre cei mai mari producatori de otel din lume. In plus, Andrew a facut enorm pentru oamenii din jurul sau implicandu-se in numeroase actiuni filantropice, in special in ceea ce priveste bibliotecile si pacea.
Si fiindca a iti dori "pace in lume" a devenit azi un cliseu permis doar in cadrul concursurilor de frumusete, sa va dau si un exemplu de cum intelegea Andrew Carnegie sa faca asta. Citat de pe Wikipedia:
In 1898, Carnegie tried to give the Philippines its independence. As the end of the Spanish American War neared, the United States bought the Philippines from Spain for $20 million USD. To counter what he perceived as imperialism on the part of the United States, Carnegie personally offered $20 million USD to the Philippines so that the Filipino people could buy their independence from Spain.
Al doilea, si cel care a scris si cartea ce da titlul post-ului, este Dale Carnegie. Coincidenta (sau nu!), Dale si-a schimbat numele din Carnagey in Carnegie exact in anul in care Andrew Carnegie, mult mai cunoscut decat el la vremea aceea, a murit. Cu sau fara ajutorul acestui artificiu legat de numele sau, Dale Carnegie a reusit sa se faca destul de cunoscut ca scriitor si "trainer" in domeniul vanzarilor, dezvoltarii personale si public speaking-ului. Este unul dintre putinii autori americani care au scris despre dezvoltarea personala atat de necesara fiecaruia dintre noi fara a cadea in penibilul comercial al self-help-urilor americane.
Banuiesc ca sunt putini cei care isi imagineaza ca a vorbi in fata multor oameni este usor, indiferent daca e vorba de un discurs, de a anunta castigatorii unui concurs sau doar de a prezenta niste invitati. Totusi, pana nu incercati sa o faceti habar n-aveti cat de greu este.
Este greu fiindca trebuie sa iti amintesti cuvintele pe care ar trebui sa le fi ales cu grija inainte. E greu fiindca toata lumea se uita la tine si orice ezitare sau greseala va fi remarcata si taxata, chiar daca tacit. E greu pentru ca nu e suficient sa iti amintesti discursul, e necesar un control permanent asupra tonului, inflexiunilor vocii si asupra miscarilor pe care le facem pe scena, voluntar sau nu.
E greu, iar Dale Carnegie incearca si reuseste destul de bine sa dea sfaturi pertinente in Cum sa vorbim in public. E o carte bine structurata si care contine foarte multe exemple de discursuri celebre, analizate.
Am inceput sa citesc cartea cu mari asteptari fiindca How to Win Friends and Influence People, scrisa tot de Carnegie, mi se paruse o carte geniala; de altfel, s-a vandut in 5 milioane de exemplare si a fost tradusa in 31 de limbi. Am inceput sa o citesc avand asteptari mari si asteptarile mi-au fost implinite.
Probabil ca despre vorbitul in public s-ar putea scrie zeci si sute de carti, deci cea de fata e departe de a reprezenta o abordare exhaustiva dar e, in mod cert, o carte de 5 stele, pe care n-as fi vrut sa o ratez. La final, as vrea sa amintesc aici poate cel mai important si de bun-simt sfat pe care Carnegie il da chiar la inceputul cartii: exersati, exersati, exersati. Adica indiferent cat de mult am citi, indiferent cat de mult am repeta, indiferent cata teorie am sti, cea mai buna modalitate de a deveni cu adevarat buni este sa ne urcam pe scena de cate ori avem posibilitatea si sa ne punem pe facut greseli.
Autorul cartii: Dale Carnegie
Mintea umana este un izvor de creativitate. Gandurile noastre genereaza mereu idei, solutii si sparg bariere. In fiecare secunda omenirea creeaza solutii. Vrei sa creezi solutii inovatoare si sa permiti oamenilor din jur sa creeze alaturi de tine? Sau vrei sa te lupti cu oamenii si cu Legea permisiunii? Tu alegi.
| Care este problema principala cu care se confrunta un intreprinzator? |